fărâmița

Romanian

Etymology

From fărâmiță.

Verb

a fărâmița (third-person singular present fărâmițează, past participle fărâmițat) 1st conjugation

  1. to crumble

Conjugation

    conjugation of fărâmița (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a fărâmița
gerund fărâmițând
past participle fărâmițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fărâmițez fărâmițezi fărâmițează fărâmițăm fărâmițați fărâmițează
imperfect fărâmițam fărâmițai fărâmița fărâmițam fărâmițați fărâmițau
simple perfect fărâmițai fărâmițași fărâmiță fărâmițarăm fărâmițarăți fărâmițară
pluperfect fărâmițasem fărâmițaseși fărâmițase fărâmițaserăm fărâmițaserăți fărâmițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fărâmițez să fărâmițezi să fărâmițeze să fărâmițăm să fărâmițați să fărâmițeze
imperative — tu — — voi —
affirmative fărâmițează fărâmițați
negative nu fărâmița nu fărâmițați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.