fărâmiță
Romanian
Etymology
Noun
fărâmiță f (plural fărâmițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | fărâmiță | fărâmița | fărâmițe | fărâmițele | |
| genitive-dative | fărâmițe | fărâmiței | fărâmițe | fărâmițelor | |
| vocative | fărâmiță, fărâmițo | fărâmițelor | |||