sătura

Inherited from Latin saturāre. Doublet of satura (“to saturate”).

• IPA^(key): /sə.tuˈra/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: să‧tu‧ra

a sătura (third-person singular present satură, past participle săturat, third-person subjunctive sature) 1st conjugation

1. (reflexive) to be satiated, full [with cu ‘with’]

   Nu am poftă de mâncare; m-am săturat doar cu câteva linguri.

   I have no appetite; I became full with only a few spoonfuls.

   V-ați săturat sau mai vreți?

   Are you full or do you want some more?

2. (transitive) to satiate, sate
3. (reflexive, chiefly in the negative) to get enough [with de ‘of’]

   Nu mă satur să-mi privesc ceasul.

   I can’t get enough of looking at my watch.

   • 1688, Bucharest Bible‎^[1], Ecclesiastes 4:8, page 448 (ѵм҃и):

     […] шѝ нꙋ ѧ҆́сᲅе съвѫр̾шиᲅь ла ᲅо́аᲅъ ᲅрꙋ́да лꙋ́й, шѝ ꙟ҆́къ ꙍ҆́кюл꙽ лꙋ́й нꙋ́съ са́ᲅꙋръ де а҆вꙋці́е, […]

     […] și nu iaste săvârșit la toată truda lui, și încă ochiul lui nu să satură de avuție, […]

     And there is no end to all his labours, and his eye yet can’t get enough of his riches.

4. (reflexive) to be fed up, sick [with de ‘with, of’]

• săturare
• săturat

• sătul
• satura

• “sătura”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025
• Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, editors (1986), Dicționarul Limbii Române‎^[2], volume 10, part 1, Bucharest: Academy of the Socialist Republic of Romania, pages 240–241