triangulație
Romanian
Etymology
Borrowed from French triangulation. Equivalent to triangula + -ție.
Noun
triangulație f (plural triangulații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | triangulație | triangulația | triangulații | triangulațiile | |
| genitive-dative | triangulații | triangulației | triangulații | triangulațiilor | |
| vocative | triangulație, triangulațio | triangulațiilor | |||