supranumi
Romanian
Etymology
Verb
a supranumi (third-person singular present supranumește, past participle supranumit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of supranumi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a supranumi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | supranumind | ||||||
| past participle | supranumit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | supranumesc | supranumești | supranumește | supranumim | supranumiți | supranumesc | |
| imperfect | supranumeam | supranumeai | supranumea | supranumeam | supranumeați | supranumeau | |
| simple perfect | supranumii | supranumiși | supranumi | supranumirăm | supranumirăți | supranumiră | |
| pluperfect | supranumisem | supranumiseși | supranumise | supranumiserăm | supranumiserăți | supranumiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să supranumesc | să supranumești | să supranumească | să supranumim | să supranumiți | să supranumească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | supranumește | supranumiți | |||||
| negative | nu supranumi | nu supranumiți | |||||
References
- supranumi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN