porucic
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian поручик (poručik).
Noun
porucic m (plural porucici)
- (dated) lieutenant
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | porucic | porucicul | porucici | porucicii | |
| genitive-dative | porucic | porucicului | porucici | porucicilor | |
| vocative | porucicule | porucicilor | |||