indura

See also: îndura

French

Pronunciation

  • IPA(key): /ɛ̃.dy.ʁa/

Verb

indura

  1. third-person singular past historic of indurer

Italian

Verb

indura

  1. inflection of indurare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Verb

indūrā

  1. second-person singular present active imperative of indūrō

Romanian

Etymology

Borrowed from French indurer.

Verb

a indura (third-person singular present indurează, past participle indurat, third-person subjunctive indureze) 1st conjugation

  1. to indurate

Conjugation

    conjugation of indura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a indura
gerund indurând
past participle indurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present indurez indurezi indurează indurăm indurați indurează
imperfect induram indurai indura induram indurați indurau
simple perfect indurai indurași indură indurarăm indurarăți indurară
pluperfect indurasem induraseși indurase induraserăm induraserăți induraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să indurez să indurezi să indureze să indurăm să indurați să indureze
imperative — tu — — voi —
affirmative indurează indurați
negative nu indura nu indurați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.