deține

Romanian

Alternative forms

Etymology

Borrowed from French détenir, Latin dētinēre, with conjugation based on ține.

Pronunciation

  • IPA(key): /deˈt͡si.ne/
  • Rhymes: -ine
  • Hyphenation: de‧ți‧ne

Verb

a deține (third-person singular present deține, past participle deținut, third-person subjunctive dețină) 3rd conjugation

  1. (transitive, chiefly in law; also of functions or titles) to own
    Synonym: poseda
  2. (transitive, chiefly in passive voice) to detain

Conjugation

    conjugation of deține (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a deține
gerund deținând
past participle deținut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dețin deții deține deținem dețineți dețin
imperfect dețineam dețineai deținea dețineam dețineați dețineau
simple perfect deținui deținuși deținu deținurăm deținurăți deținură
pluperfect deținusem deținuseși deținuse deținuserăm deținuserăți deținuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dețin să deții să dețină să deținem să dețineți să dețină
imperative — tu — — voi —
affirmative deține dețineți
negative nu deține nu dețineți

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.