dădăci
Romanian
Etymology
From dădacă.
Verb
a dădăci (third-person singular present dădăcește, past participle dădăcit) 4th conjugation
- to look after
Conjugation
conjugation of dădăci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dădăci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dădăcind | ||||||
| past participle | dădăcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dădăcesc | dădăcești | dădăcește | dădăcim | dădăciți | dădăcesc | |
| imperfect | dădăceam | dădăceai | dădăcea | dădăceam | dădăceați | dădăceau | |
| simple perfect | dădăcii | dădăciși | dădăci | dădăcirăm | dădăcirăți | dădăciră | |
| pluperfect | dădăcisem | dădăciseși | dădăcise | dădăciserăm | dădăciserăți | dădăciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dădăcesc | să dădăcești | să dădăcească | să dădăcim | să dădăciți | să dădăcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dădăcește | dădăciți | |||||
| negative | nu dădăci | nu dădăciți | |||||
References
- dădăci in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN