continuare

See also: continuaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin continuāre, from continuus.

Pronunciation

  • IPA(key): /kon.ti.nuˈa.re/[1]
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: con‧ti‧nu‧à‧re
  • IPA(key): /kon.tiˈnwa.re/[1]
    • Audio:(file)
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: con‧ti‧nuà‧re

Verb

continuàre (first-person singular present contìnuo, first-person singular past historic continuài, past participle continuàto, auxiliary (transitive or intransitive) avére or (alternatively when intransitive with a thing as subject) èssere)

  1. (transitive) to continue, to keep on doing (an action)
  2. (transitive) to continue, to resume (an action)
  3. (intransitive) to continue, to last (of a thing) [auxiliary avere or essere]
  4. (intransitive) to continue, to persevere, to carry on (of a person) [auxiliary avere]

Conjugation

Derived terms

References

  1. 1.0 1.1 continuiamo, continuo in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Further reading

  • continuare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

Anagrams

Latin

Verb

continuāre

  1. inflection of continuō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From continua +‎ -re.

Noun

continuare f (plural continuări)

  1. continuation

Declension

Declension of continuare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative continuare continuarea continuări continuările
genitive-dative continuări continuării continuări continuărilor
vocative continuare, continuareo continuărilor

Spanish

Verb

continuare

  1. first/third-person singular future subjunctive of continuar