câinime

Romanian

Etymology

From câine +‎ -ime.

Noun

câinime f (uncountable)

  1. dogkind

Declension

Declension of câinime
only indefinite definite
nominative-accusative
genitive-dative
vocative

References

  • câinime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN