bumbăci
Romanian
Etymology
Verb
a bumbăci (third-person singular present bumbăcește, past participle bumbăcit) 4th conjugation
- to beat up
Conjugation
conjugation of bumbăci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a bumbăci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | bumbăcind | ||||||
| past participle | bumbăcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bumbăcesc | bumbăcești | bumbăcește | bumbăcim | bumbăciți | bumbăcesc | |
| imperfect | bumbăceam | bumbăceai | bumbăcea | bumbăceam | bumbăceați | bumbăceau | |
| simple perfect | bumbăcii | bumbăciși | bumbăci | bumbăcirăm | bumbăcirăți | bumbăciră | |
| pluperfect | bumbăcisem | bumbăciseși | bumbăcise | bumbăciserăm | bumbăciserăți | bumbăciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bumbăcesc | să bumbăcești | să bumbăcească | să bumbăcim | să bumbăciți | să bumbăcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | bumbăcește | bumbăciți | |||||
| negative | nu bumbăci | nu bumbăciți | |||||
References
- bumbăci in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN