bornău
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish بورون (burun).
Noun
bornău m (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | bornău | bornăul |
| genitive-dative | bornău | bornăului |
| vocative | bornăule | |
Borrowed from Ottoman Turkish بورون (burun).
bornău m (uncountable)
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | bornău | bornăul |
| genitive-dative | bornău | bornăului |
| vocative | bornăule | |