asmuți

Romanian

Alternative forms

Etymology

Unknown. Possibly from a change in conjugation from the form asmuța, from a Vulgar Latin root *exmucciāre (with variant form amuța from a *ammucciāre; cf. dialectal French amoisser); alternatively from a *assubmotiāre, or *ammotiāre, from Latin motus. Cf. also sumuța, which may be related.

Verb

a asmuți (third-person singular present asmute, past participle asmuțit, third-person subjunctive asmută) 4th conjugation

  1. (transitive, of dogs) to sic

Conjugation

    conjugation of asmuți (fourth conjugation, no infix)
infinitive a asmuți
gerund asmuțind
past participle asmuțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present asmut asmuți asmute asmuțim asmuțiți asmut
imperfect asmuțeam asmuțeai asmuțea asmuțeam asmuțeați asmuțeau
simple perfect asmuții asmuțiși asmuți asmuțirăm asmuțirăți asmuțiră
pluperfect asmuțisem asmuțiseși asmuțise asmuțiserăm asmuțiserăți asmuțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să asmut să asmuți să asmută să asmuțim să asmuțiți să asmută
imperative — tu — — voi —
affirmative asmute asmuțiți
negative nu asmuți nu asmuțiți

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.