aralâc
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish آرالق (aralık).
Noun
aralâc n (plural aralâcuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | aralâc | aralâcul | aralâcuri | aralâcurile | |
| genitive-dative | aralâc | aralâcului | aralâcuri | aralâcurilor | |
| vocative | aralâcule | aralâcurilor | |||
References
- aralâc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN