înmărmuri

Romanian

Etymology

  • Etymology tree
    Romanian în-
    Ancient Greek μάρμαρος (mármaros)bor.
    Latin marmor
    Romanian marmură
    Romanian -i
    Romanian înmărmuri

    From în- + marmură + -i.

    Verb

    a înmărmuri (third-person singular present înmărmurește, past participle înmărmurit) 4th conjugation

    1. (figurative, transitive) to bedaze, bedazzle, stun, dumbfound
    2. to harden, turn to stone
      Synonym: împietri

    Conjugation

        conjugation of înmărmuri (fourth conjugation, -esc- infix)
    infinitive a înmărmuri
    gerund înmărmurind
    past participle înmărmurit
    number singular plural
    person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
    indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
    present înmărmuresc înmărmurești înmărmurește înmărmurim înmărmuriți înmărmuresc
    imperfect înmărmuream înmărmureai înmărmurea înmărmuream înmărmureați înmărmureau
    simple perfect înmărmurii înmărmuriși înmărmuri înmărmurirăm înmărmurirăți înmărmuriră
    pluperfect înmărmurisem înmărmuriseși înmărmurise înmărmuriserăm înmărmuriserăți înmărmuriseră
    subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
    present să înmărmuresc să înmărmurești să înmărmurească să înmărmurim să înmărmuriți să înmărmurească
    imperative — tu — — voi —
    affirmative înmărmurește înmărmuriți
    negative nu înmărmuri nu înmărmuriți
    This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.