înjura

See also: injura

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin iniuriare, from Latin iniūriārī, or alternatively simply an internal construction from Romanian în- +‎ jura (“to swear”), as all the other cognates outside of Eastern Romance are learned borrowings.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a înjura (third-person singular present înjură, past participle înjurat, third-person subjunctive înjure) 1st conjugation

  1. (intransitive) to swear, curse
  2. (transitive) to abuse, insult

Conjugation

    conjugation of înjura (first conjugation, no infix)
infinitive a înjura
gerund înjurând
past participle înjurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înjur înjuri înjură înjurăm înjurați înjură
imperfect înjuram înjurai înjura înjuram înjurați înjurau
simple perfect înjurai înjurași înjură înjurarăm înjurarăți înjurară
pluperfect înjurasem înjuraseși înjurase înjuraserăm înjuraserăți înjuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înjur să înjuri să înjure să înjurăm să înjurați să înjure
imperative — tu — — voi —
affirmative înjură înjurați
negative nu înjura nu înjurați

Derived terms

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.