înfășura

Romanian

Etymology

From înfășa or possibly a Vulgar Latin root *infasciolāre, from Late Latin fasciāre, from Latin fascia (“band, strip”).

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨnfəʃuˈra/
  • Audio:(file)

Verb

a înfășura (third-person singular present înfășoară, past participle înfășurat, third-person subjunctive înfășoare) 1st conjugation

  1. (transitive) to wrap, wrap up; to furl
    Antonym: a desfășura

Conjugation

    conjugation of înfășura (first conjugation, no infix)
infinitive a înfășura
gerund înfășurând
past participle înfășurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înfășor înfășori înfășoară înfășurăm înfășurați înfășoară
imperfect înfășuram înfășurai înfășura înfășuram înfășurați înfășurau
simple perfect înfășurai înfășurași înfășură înfășurarăm înfășurarăți înfășurară
pluperfect înfășurasem înfășuraseși înfășurase înfășuraserăm înfășuraserăți înfășuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înfășor să înfășori să înfășoare să înfășurăm să înfășurați să înfășoare
imperative — tu — — voi —
affirmative înfășoară înfășurați
negative nu înfășura nu înfășurați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.