îndemna

Romanian

Etymology

Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *indemināre, from inde +‎ minārī.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.demˈna/

Verb

a îndemna (third-person singular present îndeamnă, past participle îndemnat, third-person subjunctive îndemne) 1st conjugation

  1. to prompt, spur, urge
    Synonyms: îmboldi, mâna

Conjugation

    conjugation of îndemna (first conjugation, no infix)
infinitive a îndemna
gerund îndemnând
past participle îndemnat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndemn îndemni îndeamnă îndemnăm îndemnați îndeamnă
imperfect îndemnam îndemnai îndemna îndemnam îndemnați îndemnau
simple perfect îndemnai îndemnași îndemnă îndemnarăm îndemnarăți îndemnară
pluperfect îndemnasem îndemnaseși îndemnase îndemnaserăm îndemnaserăți îndemnaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndemn să îndemni să îndemne să îndemnăm să îndemnați să îndemne
imperative — tu — — voi —
affirmative îndeamnă îndemnați
negative nu îndemna nu îndemnați

Derived terms

Descendants

  • Ukrainian: демнáти (demnáty)

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.