înconjura

Romanian

Alternative forms

Etymology

Inherited from Latin congȳrāre, with the prefix în-.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.kon.ʒuˈra/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: în‧con‧ju‧ra

Verb

a înconjura (third-person singular present înconjoară, past participle înconjurat, third-person subjunctive înconjoare) 1st conjugation

  1. (transitive) to encircle, surround (gather around something)
    Synonyms: împresura, încercui, împrejmui
  2. (transitive) to encircle, surround (form a circle around)
    Synonym: împrejmui
  3. (transitive) to circumambulate, encircle (go around)

Conjugation

    conjugation of înconjura (first conjugation, no infix)
infinitive a înconjura
gerund înconjurând
past participle înconjurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înconjor înconjori înconjoară înconjurăm înconjurați înconjoară
imperfect înconjuram înconjurai înconjura înconjuram înconjurați înconjurau
simple perfect înconjurai înconjurași înconjură înconjurarăm înconjurarăți înconjurară
pluperfect înconjurasem înconjuraseși înconjurase înconjuraserăm înconjuraserăți înconjuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înconjor să înconjori să înconjoare să înconjurăm să înconjurați să înconjoare
imperative — tu — — voi —
affirmative înconjoară înconjurați
negative nu înconjura nu înconjurați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.