împușca

Romanian

Etymology

From în- +‎ pușcă (“gun”).

Verb

a împușca (third-person singular present împușcă, past participle împușcat, third-person subjunctive împuște) 1st conjugation

  1. (transitive) to shoot (hit a victim with a bullet)
  2. (transitive, figurative, colloquial) to get an unexpected grade in school

Conjugation

    conjugation of împușca (first conjugation, no infix)
infinitive a împușca
gerund împușcând
past participle împușcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împușc împuști împușcă împușcăm împușcați împușcă
imperfect împușcam împușcai împușca împușcam împușcați împușcau
simple perfect împușcai împușcași împușcă împușcarăm împușcarăți împușcară
pluperfect împușcasem împușcaseși împușcase împușcaserăm împușcaserăți împușcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împușc să împuști să împuște să împușcăm să împușcați să împuște
imperative — tu — — voi —
affirmative împușcă împușcați
negative nu împușca nu împușcați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.